Bancuri Povesti Cu Talc

Ideea ca orice existenta este discutabila, ca orice perceptie poate fi inselatoare, ca o judecata poate fi oricand rasturnata, ca orice afirmatie care pare obiectiva are si o latura ascusa de arbitrar fiinteaza in lume inca de la aparitia gandirii. O poveste chinezeasca foarte cunoscuta, care infatiseaza aceste indoieli ale mintii, ne este istorisita de Zhuang Zi. Un om se viseaza fluture. Zboara usor din floare in floare, deschizandu-si si inchizandu-si aripile, fara sa-si mai aduca aminte ca a fost om. Cand se trezeste, isi da seama cu uimire ca este om. Dar este un om care s-a visat fluture? Sau un fluture care se viseaza om? Nimeni, se zice, nu a putut gasi raspunsul la aceasta intrebare.

Un copil evreu l-a intrebat pe tatal sau: - Ce inseamna banii? - Priveste, i-a raspuns tatal. A luat un ciob de sticla obisnuita si l-a pus langa fereastra. Copilul vedea astfel in ciob, ca intr-o oglinda, strada, trecatorii, trasurile. - Acum, a spus tatal, uita-te bine: am sa pun bani pe toata oglinda asta. Am sa o acopar cu bani. Acum nu mai vezi nimic din ceea ce se petrece in strada. Nu te mai vezi decat pe tine.

Acum cativa ani, in portul Constanta sosesc doua containere cu pantofi de marca. Marfa era pentru o firma cunoscuta din Constanta, s-o numim X IMPEX. Firma refuza sa plateasca taxele vamale si marfa este confiscata. Conform procedurii, dupa cateva luni pantofii sunt scosi la licitatie. La deschiderea containerului, surpriza! ...Toti pantofii erau pentru piciorul drept! Bineanteles ca nimeni nu a dorit sa cumpere, asa ca singurul ofertant, firma X IMPEX, cumpara marfa la un pret derizoriu. Peste cateva luni, dupa ce ecourile scandalului s-au stins, firma X IMPEX face un import de pantofi. Bineanteles, toti erau pentru piciorul stang. Pe documente erau trecute “rebuturi” , asa ca taxele au fost infime…

În Evul Mediu era obiceiul ca atunci când cineva era dus la spânzurătoare şi funia se rupea, osânditul să fie graţiat, Dumnezeu arătând în acest fel că era nevinovat. Mai era, de asemenea, eliberat dacă o femeie se găsea să-l ia de bărbat. Atunci căsătoria avea loc chiar sub ştreang, preotul de spovedanie oficiind unirea celor doi, iar călăul fiindu-le naş. Suveranul elibera un document de iertare care dura cât dura şi căsnicia. Dacă cei doi divorţau, cel iertat o vreme era dus iar la ştreang. Se înţelege că urâtele locului nu pierdeau nici o execuţie, în dorinţa de a-şi găsi alesul. Dar şi atunci se întâmpla să fie respinse. Se spune că un tâlhar cerut în căsătorie la locul execuţiei a fost atât de îngrozit de urâţenia celei care îl ceruse de soţ, încât i-a strigat călăului: "Atârnă-mă, atârnă-mă iute cumetre!" Un caz de iertare la ştreang îl reprezintă celebrul haiduc Iancu Jianu. O doamnă din înalta societate, Sultana, prietenă cu Ralu Caragea, fata domnitorului Ioan Gheorghe Caragea, l-a salvat de la execuţie pe Iancu Jianu cerându-l de bărbat, nunta având loc chiar sub locul spânzurătorii.

Se întâlnesc doi foști colegi de liceu: - Nu te-am mai văzut de 10 ani, ce mai faci, cum o mai duci, măi, Tică? - Fac bine mersi, măi, Rică, uite m-am însurat și eu ca omu‘, am doi copii. - Cu cine te-ai însurat, Tică? - Cu Lilica, colega noastră de clasă. - Păi, bine, dar aia era cam toantă. Eu am luat-o pe Rodica, ții minte, premianta clasei, o fată de o inteligență deosebită, a terminat două facultăți cu media zece. - A mea nu a mers mai departe, dar nu contează, e fată bună, mi-a facut doi copii frumoși și acum mă așteaptă cu masa caldă. Daca vrei, te invit. După câteva zile, cei doi se reîntâlnesc: - Băi, Tică, nu am mai mâncat așa bine de când eram flăcău la mama acasă! - Păi, ție nu îți gătește nevasta? - Nu, că e prea inteligentă ca să miroasă a ceapă prăjită a doua zi, așa că mănânc fast food. - Rică, dar tu nu ai copii? - Nu mă, că zice nevastă-mea că nu vrea să i se lase țâțele de tânără. Mai mult, pentru că eu pot face copii, de vreo trei ani ea se culcă cu șeful ei, că zice că ăla e sterp. Îți dai seama cât de inteligentă e? - O fi, măi, Rică, dacă zici tu. Apoi se oprește și cumpără un buchet de flori. - Ce, mă, ai vreo amantă? - Nu, Rică, sunt pentru toanta mea...