Intr-o zi Napoleon deghizandu-se in simplu om s-a dus intr-un sat. Plimbandu-se prin sat observa doi tineri - ambii aveau lipsa cate un picior. Curios, se apropie si intreaba: - Amandoi sunteti asa de tineri, ce s-a intamplat cu voi? - Noi am pierdut picioarele luptand pentru Napoleon. Napoleon, gandindu-se un pic, ii intreaba: - Spuneti-mi va rog, care este pentru voi cea mai mare dorinta? - Daca as avea 2000 de franci, as fi asigurat toata viata - spune primul. - Iar eu as vrea ca inainte de a muri sa petrec o noapte cu Josefina, sotia lui Napoleon. Napoleon le-a urat toate cele bune si aplecat. A doua zi in respectivul sat, apar jandarmii, ii gasesc pe cei doi tineri si sub convoi ii transporta la Paris, in fata imparatului. Primului, Napoleon i-a dat jumatate de milion de franci, spunandu-i: "Du-te si traieste fericit pana la moarte". Pe cel de-al doilea, Napoleon la invitat la cina si l-a servit cu 20 de feluri de mancare si 20 de feluri de deserturi - toate din dovleac. Oaspetele a mancat un fel, al doilea, al treilea, dar mai mult nu putea. Atunci Napoleon il intreaba: - Dar tu de ce nu mananci? Eu te-am invitat la cina, iar tu trebuie sa mananci tot ceea cu ce eu te servesc. - Dar - se impotriveste tanarul - chiar daca toate felurile de mancare si desert au forme si aranjamente diferite gustul la toate e de dovleac. - Eu special te-am servit numai cu dovleac, ca si tu sa intelegi ca, fix asa e si cu femeile, tanarul meu prieten.