Rasela telefoneaza acasa, cu respiratia taiata, ca sa anunte vestea cea mare: - Mama, m-am maritat. - Mazal tov! - Dar sa stii, mama, nu e evreu... - Ei si! Eu n-am prejudecati! - Sa stii, insa mama, ca e si negru. - Nu-i nimic. Eu am spus intotdeauna ca omul trebuie sa fie tolerant. - Eu, tie, nu pot sa-ti ascund nimic, mama. E somer. - Inseamna ca ai sa-l intretii tu. O nevasta trebuie sa-si ajute sotul. - Dar, mama, dar dupa toate astea, n-avem nici locuinta. - Nu-ti face probleme, draga. O sa stati la noi. - Da, dar voi n-aveti decat un singur dormitor. - Tu si cu noul tau sot o sa dormiti in pat, iar tata o sa doarma pe canapea in sufragerie. - Si tu, mama, unde o sa dormi? - In privinta mea nu trebuie sa-ti faci griji. Eu, oricum, in clipa cand o sa inchid telefonul o sa cad jos moarta.