Bancuri Tigani

Un ţigan este chemat la o sindrofie dată de noii îmbogăţiţi ai Revoluţiei. În timpul chefului, unul îl întreabă: - Băi ţigane, la utecişti ai cîntat? - Am cîntat, coane. - Rău, fiule, rău... - La securişti ai cîntat? - Am cîntat, coane, ce era să fac? - Dar la nomenclatură ai cîntat? - Am cîntat, coane, că era pericol. Cînd ajunge acasă supărat şi cu originea mototolită, îi povesteşte pirandei ce a păţit, la care aceasta îi zice: - Bine, mă boule, nu puteai să spui că nu ai cîntat? - Cum să spun, fă, cînd erau toţi acolo?

Ţiganu' merge acasă: - De-ai şti, muiere, ce eşarfă am vrut să-ţi aduc. - Şi de ce n-ai adus-o, mînca-ţi-aş? - N-am putut, tot la mine se uita vînzătoarea.

Ţiganul Ilie, spărgător de meserie, se plînge unui prieten: - Poţi să faci şi pe dracu-n patru, că nevestele astea tot nemulţumite îs. Uite, Paraschiva mea nu vrea să poarte blana de care i-am făcut rost. Zice că ce, aia-i blană? - Cum aşa? - Păi am luat numa' patru luni pe ea.

Ţiganul ascundea în casă marfă de contrabandă. Într-o zi, zăreşte pe geam trei poliţişti care veneau la cocioaba lui. - Vezi, nevastă, eu fug. Tu ascunde toată marfa. Înşfacă o pernă şi o ia la fugă. Poliţiştii după el. După un timp, îl prind pe ţigan, rup perna bucăţi şi înăuntru numai puf! - De ce dracu' fugeai de noi, cioară? - Eu ştiu de ce alergam, da' voi de ce alergaţi?

Un ţigănuş este prins în livada cu mere de un gardian: - Ce faci acolo, ţigane? - Erau căzute nişte mere pe jos şi le puneam inapoi!