Bancuri Soacre

- De cînd eşti căsătorit? - De cinci ani! - Şi nici o bucurie pînă acum în familie? - Cum să nu fie! Anul trecut am îngropat-o pe soacră-mea.

- Amice, fă-mi un serviciu, nu e dificil şi, în plus, primeşti zece dolari pentru asta. Eu nu am timp. Vreau să te duci la Otopeni şi s-o întîmpini pe soacră-mea. Vine din Turcia, de la o staţiune balneară. - Mă rog, o fac pentru tine. Şi dacă nu vine? - Îţi dau o sută de dolari.

- Aş dori să-i ridic un monument funerar soacrei mele. Dumnezeu s-o ierte. A fost totuşi femeie de treabă, nu cum se spune. Şi mi-a lăsat moştenire apartamentul, deşi nevastă-mea nu mai trăieşte de mult. Dar să nu fie prea scump. - Păcat, uite, am o piesă excepţională, clientul a dat faliment şi n-a mai luat-o. Dar, din nefericire, e gravat pe el alt nume, şi destul de adînc... - Nu face nimic. Biata femeie nu ştia sa citească!

- Cîinele dv. mi-a muşcat soacra! - Şi ce pretenţii aveţi? - Ştiţi, dacă se poate, aş dori să-l cumpăr!