Bancuri Povesti Cu Talc

La moschee, in timpul rugaciunii de vineri, un imam, cuprins de un acces de elocinta sacra, a exclamat: - O, Allah, stapan al lumii! Da-mi credinta! Da-mi putere, mila pentru semenii mei si smerenie! Da-mi pace sufleteasca! Fa-ma iubitor de dreptate! Fa-ma iertator si darnic cu cei sarmani! Nastratin, care era de fata, s-a ridicat brusc si a inceput sa urle si el: - O, Allah, stapa nal lumii! Da-mi douasprezece ulcioare pline cu aur! Da-mi o casa mai mare, racoroasa, cu gradina si havuz! Da-mi patru femei tinere si frumoase care sa-mi daruiasca fericire! Imamul a incercat sa-l faca sa taca, l-a facut drept necredincios si a cerut sa fie scos din mnoschee. - Dar pentru ce? a intrebat Nastratin. Fac exact acelasi lucru ca si imamul! Ma rog! - Ce vrei sa spui? - Ei bine... FIECARE CERE CEEA CE NU ARE!

Într-o zi măgarul unui fermier a căzut într-o fântână. În timp ce fermierul se gândea ce să facă, magarul scotea ragete de disperare. În cele din urmă, fermierul a decis că măgarul este bătrân, iar fântâna și așa nu mai are apă multa și nu merită efortul de a-l mai scoate de acolo. Chemându-și toți vecinii, el a început să acopere fântâna, fiind sigur că așa va rezolva două probleme deodată. Toți fiind înarmați cu târnăcoape și lopeți au început sa arunce pământ în fântâna. Măgarul, înțelegând care este planul, a început să ragă și mai jalnic, dar stăpânul său, pe care-l slujise cu credință nu dădea semne de milă. Apoi, spre uimirea tuturor, magarul s-a liniștit. După încă vre-o 20 de minute de aruncat pământ, stăpânul pentru a se convinge că măgarul a murit, se uită în fântână, dar mare ia fost uimirea când a văzut că, după fiecare brazdă de pământ care-i cădea pe spate, măgarul se scutura, după care pășea mai sus, pe statul de pământ nou apărut. Tot așa a continuat până când fermierii au acoperit complet fântâna, iar măgarul, pas cu pas, a reușit să se salveze, ieșind la suprafață viu și nevătămat, deși obosit până la extenuare. MORALA: În viață trebuie procedat in acelasi fel, oricat de multe probleme, mizerii, etc. va cad in spate, scuturați-vă de ele și mergeți mai departe. In cele din urma va veti ridica la lumina.

Un taran foarte sarac merge in fiecare zi sa munceasca la camp, cu vaca. Este un om cumsecade, care trudeste pentru a-si intretine nevasta si familia. Intr-o zi, cerul se rupe in doua si se dezlantuie furtuna, iar trasnetul ii omoara vita. - De ce trebuie sa mi se intample tocmai mie? se tanguie taranul catre Dumnezeu. Cu ce ti-am gresit? De ce m-ai pedepsit? Nu eram si asa destul de amarat? Dumnezeu tace. Lunile trec pana se fac ani. Taranul, din ce in ce mai sarac, merge la camp singur si munceste doar cu bratele, din ce in ce mai obosite. Din cand in cand vine si nevasta sa il ajute si-i aduce un blid cu hrana. O alta furtuna rascoleste cerul, trasnetul despica norii si cade peste femeie, omorand-o. Taranul isi frange mainile, cuprins de deznadejde, si striga cu ochii la cer: - De ce? Ce-am mai facut? Sunt tare sarac si tare credincios! De ce mi-ai omorat femeia? Raspunde-mi! Cu ce ti-am gresit? Deodata, o lumina orbitoare strapunge norii cei negri si se aude glasul lui Dumnezeu: - Nu mi-ai gresit cu nimic. Doar ca, din cand in cand, ma scoti din minti.

Un crestin, un evreu si un musulman care calatoreau impreuna s-au oprit la un han unde li s-a adus o bucata de halva. Evreului si crestinului nu le era foame. I-au spus, asadar, musulmanului: - O s-o mancam maine. - De ce maine? a strigat musulmanul, caruia ii chioraiau matele. Sa impartim halvaua in trei si fiecare o va manca apoi cand va dori! - Nici nu poate fi vorba! au spus ceilalti. Cel ce imparte lucrarea lui Dumnezeu va arde in flacarile iadului! Si s-au dus sa se culce. Dimineata, dupa rugaciune, s-au intalnit si au hotarat sa povesteasca ce visasera. Cel ce avusese cel mai frumos vis urma sa capete parte de halva a celui care nu visase cine stie ce. A inceput evreul: - Am visat ca m-am intalnit pe drum cu Moise. L-am urmat pana la muntele Sinai. O lumina orbitoare a pogorat asupra noastra, apoi am vazut muntele despartindu-se in trei. O bucata mare de munte a cazut in mare, iar alta pe Pamant, unde au tasnit mii de izvoare... Evreul a povestit mai departe, cum se intalnise cu profetii, vazuse minuni si ingeri fara pereche... Dupa aceea a vorbit crestinul: - Mi s-a aratat Isus, a spus el. Am urcat cu el pana in dreptul Soarelui. Nu va pot povesti ce am vazut, fiindca nu seamana cu nimic din ceea ce vedem in aceasta lume... Cei doi s-au intors apoi spre musulman sa ii asculte visul. - O, prieteni, a spus el, mie mi s-a aratat in vis sultanul meu Mustafa, care mi-a spus: - Unul din tovarasii tai de drum a fost la muntele Sinai, insotit de adevaratul cuvant al lui Dumnezeu. Este inconjurat de dragoste si de lumina. Celalalt este sus, in cer, unde l-a purtat Isus cu toata slava! Hai, trezeste-te! Prietenii tai au avut parte, in noapte asta, de cele mai mari bucurii, pentru ca se afla in tovarasia ingerilor si a stelelor. Tie nu-ti ramane decat sa te bucuri de halva! Nu mai pierde vremea! - Si? au intrebat ceilalti? - Cum as fi putut sa nu ascult porunca sfanta? M-am sculat si am mancat halvaua!

Într-o zi, un om foarte bogat a decis că este timpul și că fiul său este suficient de mare încât să vadă realitatea cu ochii lui, așa că l-a dus să vadă cum trăiesc oamenii săraci; poate așa va aprecia ce i-a oferit până acum. Bărbatul și fiul său au petrecut câteva zile alături de o familie săracă, într-un sat uitat de lume. Pe drumul către casă, bărbatul și-a întrebat copilul: - Și, fiule, cum ți s-a părut călătoria noastră în sat? - A fost o experiență incredibilă, tati – a răspuns micuțul. - Acum știi cum trăiesc oamenii săraci? – a mai întrebat tatăl. - DA! – a spus scurt și direct copilul. - Ce ai învățat din această experiență? – a adăugat tatăl. - Noi avem un câine, ei au doi. Noi avem luminițe în grădina din spatele casei, ei au stelele ca lumini pe timp de noapte. Noi avem o piscină pe care o folosim doar în weekenduri, ei au o baltă în care se scaldă în fiecare zi. Avem o mică bucată de pământ care este îngrădită cu sârmă și beton, ei au câmpuri libere cât vezi cu ochii. Noi avem servitori care ne fac toate poftele, ei îi servesc pe alții. Noi ne cumpărăm hrana, ei cresc fructe și legume. Tatăl a amuțit când a auzit cuvintele fiului său. Apoi, băiatul a adăugat: - Mulțumesc, tată, pentru că mi-ai arătat cât suntem de săraci!