Bancuri Poeme

E cartea ce ne-am tot dorit-o, Din vremea cand eram baieti; Din scoarta-n scoarta am citit-o Si tot suntem analfabeti.

Pe un tron de aur, tocmai in Dubai, Unde merge lumea plina de parai, Se framanta Gigi si nu-i vine-a crede, Cand la Al-Jazeera stirile el vede, Caci comentatorul spune raspicat Ca, la el in tara, a fost condamnat. Isi face in graba trei sau patru cruci Si, in timp ce-njura, ii apar clabuci Pe la coltul gurii, ochii stau sa-i iasa Ambii din orbite. Inima il lasa... Insa camerista i-aduce-ntr-o panza O bucata mare, proaspata, de branza. Orologiul bate, in alt fus orar, Oare cine suna pe un celular? "Eu sunt, fa, tampito, ce nu ma cunosti? Sunteti hahalere, sunteti niste prosti, O s-aveti, de-acuma, rating, proasto, ciuciu Si va lasa Ghita fara de serviciu, Lasa-mi microfonul si mai taca-ti clanta, C-o facu de oaie, in tara, Instanta, Lasa-mi microfonul, sa auda Crin Ca, atata vreme cat sunt peregrin, Sa isi ia adio, sa-si scoata din minte C-o sa mai ajunga dansul presedinte, Sa nu se astepte sa-i trimit "malai", Chiar de-mi prisoseste aici, in Dubai. Eu prin Romania nu o sa mai calc, Nici de ma invita Tiriac la Balc..." Cand moderatoarea vrea sa-l intrerupa, Racnesete Becali: "Dupa mine! Dupa..." "Nu se poate, Gigi, cat esti tu de darnic, Intervine unul, pe un ton slugarnic, Zic ca nu se poate sa fii condamnat, Sa traiesti departe, precum un damnat. Cred ca iti dai seama cine-s, dupa ton..." "Te stiu hahalero, tu esti Aghaton!" Aghaton se-ntoarce catre invitati: "Asta este Gigi, va rog sa-l scuzati!", Zice el atuncea, cu o voce grava Si incepe iarasi sa-l ridice-n slava!