Bancuri Glume

Dragii mei, am ajuns cu bine in Romania. De la aeroport pana la Bucuresti am facut cu taxiul, judecand dupa aparatul de taxat, 180 de kilometri. Plasarea aeroporturilor la distanta mare de aglomerarile urbane mi s-a parut o dovada de intelepciune. In cele doua zile de cand ma aflu aici, am facut cateva constatari pe care ma simt dator sa vi le comunic. Romanii o duc foarte bine, atat de bine incat aici aproape nimeni nu mai trebuie sa munceasca. Poate ca in viitorul indepartat vom ajunge si noi, germanii, la acest nivel de civilizatie. Deocamdata, cu o seriozitate lipsita de gratie, mergem in fiecare zi la serviciu. Avem multe de invatat de la acest popor despre care eu, pana acum, nu stiam aproape nimic. In autobuze, troleibuze si tramvaie nimeni nu trebuie sa se oboseasca prezentandu-si biletele la control. Controlorii, constituiti in echipe, verifica discret buzunarele si posetele pasagerilor. Automobilistii organizeaza spontan, pe strazi, originale concerte de claxoane, asa cum noi facem, in familie, prin traditie, muzica de camera. Sunt momente de comuniune sufleteasca de neuitat. Unii soferi ies din masini si adauga la aceasta muzica instrumentala propria lor voce, transmitandu-si unii altora mesaje scurte, dar energice. Toate canalele TV, nu numai cele pentru adulti, difuzeaza emisiuni cu femei dezbracate. Un singur canal, TVR Cultural, a refuzat sa-si indeplineasca aceasta datorie fata de tineri ca mine si a fost, pe buna dreptate, desfiintat. Demnitarii tarii apara cu fermitate limba romana de invazia limbii engleze (asa cum ar trebui sa facem si noi). La o intalnire cu trimisii FMI presedintele interimar al Romaniei a vorbit, in semn de protest, intr-o limba engleza caricaturala. Efectul a fost atat de puternic incat oaspetii, dezgustati de engleza, au renuntat sa o mai foloseasca vreodata, urmand sa se inteleaga la viitoarele intalniri numai prin gesturi. Plagiatul se pedepseste in Romania intr-un mod subtil, nu cu brutalitate, ca la noi. Plagiatorilor li se da o palma morala, fiind numiti prim-ministri sau ministri, ca sa se rusineze de fapta lor. Politistii sunt oameni cultivati, schimba idei intre ei in sali cu multe mese, nu-si pierd timpul cu criminali, talhari si violatori. Ministrii de Interne vorbesc in mod curent de Socrate si Platon. Batranii din Romania se ocupa cu mare grija de sanatatea lor. Nu fac excese alimentare, ca oamenii in varsta din Germania . Isi cumpara in fiecare zi doar o paine, un iaurt si eventual cativa cartofi. Fetele de aici se indragostesc usor, nu ca nemtoaicele noastre, carora poti sa le reciti opera lui Goethe in intregime si abia daca reusesti sa obtii o plecare a pleoapelor in semn de aprobare. O romanca a venit asta-noapte in camera mea de hotel si mi-a declarat ca ma iubeste nebuneste. Era naiva, nu stia cum arata bancnotele de 100 de euro si i-am dat una ca sa o studieze in liniste acasa. Nu inteleg, dragii mei parinti, de ce v-ati aratat ingroziti cand v-am anuntat ca urmeaza sa plec in Romania. Va imbratisez pe amandoi, Hans.

- Acuzat, esti condamnat la 45 de ani de inchisoare! - Dar, domnule judecator, nu cred ca mai traiesc atat! - Fa si tu cat poti!

Doua femei pe marginea drumului discuta: - Auzi fa, pe sotul meu l-a muscat cainele vecinului... - Si nu l-ai dus la spital sa-i faca injectii antirabice - Nu, dar cainele a fost dus la dezalcoolizare...

Actorul american Osgood Perkins, care se facuse celebru la inceputul secolului XX, juca intr-o piesa in care trebuia sa injunghie pe cineva cu un cutit. In una din zile, recuziterul a uitat sa puna cutitul pe masa. Gandindu-se cum sa faca sa scape de situatia penibila, Perkins i-a tras un sut in fund actorului pe care-ar fi trebuit sa-l injunghie. In timp ce acesta se prabusea, Perkins a anuntat mandru: - Din fericire, varful pantofului meu e otravit!.

Merge Serghei la Louvre si vede pictura cu Mona Lisa. Cheama ghidul si-l intreaba cat costa. Ghidul ii raspunde: - Pai stiti, asta-i muzeu, pictura nu e de vanzare. - Hai, ma lasa-ma cu prostiile, in lumea asta totul e de vanzare, zice Serghei. Atunci ghidul se gandeste sa zica o suma cat mai mare, crezand ca n-o sa poata plati: - 400 milioane de euro. Scoate Serghei cecul si-i scrie 400 de milioane. - Acuma da-o jos, ii zice ghidului. - Dar nu pot, suntem intr-un muzeu... - Hai ma ca ti-am platit-o,ce ai? Da-o jos. Asta cu mainile tremurande da jos pictura. - Taie-i rama, zice Serghei. - Dar, domnule... - Ma, ti-am dat banii pe ea sau nu? Ghidul cu mainile tremurande, transpirat tot, scoate pictura din rama. - Bine, acuma ia markerul si scrie asa: "Te iubesc, Yura!" - Dar, domnule, asta e o pictura celebra, nu pot sa fac asta. - Ma, am cumparat-o, e a mea. Scrie acolo ce iti spun. Ghidul ia markerul si transpirat tot, scrie mesajul. La care Serghei scoate mobilul si zice: - Alo, Sasa? Vezi ca eu am luat felicitarea, de cadou te ocupi tu.