Bancuri Diverse

Un băiat se întoarce de la şcoală cu şapca cea nouă murdară toată de noroi. - Ce-i cu şapca ta? Unde ai făcut-o în aşa hal? - Băieţii au jucat fotbal cu ea. - Dar tu unde erai? - În poartă.

Vin inundaţiile. Toată lumea părăseşte localitatea, numai Gheo rămîne în cas. Apare la un moment dat o barcă. - Bă Gheo, hai cu noi că o sa te îneci. - Eu am încredere în Dumnezeu, care o să mă salveze. Apa creşte în continuare. Gheo se urcă în pod. Apare altă barcă. - Băi Gheo, suie-te în barcă şi hai cu noi. - Eu am încredere în Dumnezeu, care o să mă salveze. Apa creşte şi mai mult. Gheo se urcă pe acoperiş şi aşteaptă deznodămîntul. Apare un elicopter. - Bă Gheo, urcă-te în elicopter că nu mai este de glumă. - V-am mai spus. Am încredere în Dumnezeu, care o să mă salveze. Peste jumate de oră, Gheo moare înecat. Ajunge în Rai unde se întîlneşte cu Dumnezeu. Şi Gheo îi spune: - Bine Doamne, eu am avut încredere în Tine şi Tu m-ai lăsat să mă înec? - Pai ce era să mai fac, doar ţi-am trimis două bărci şi un elicopter.

Micul indian îl întreabă pe taică-su, marele şef: - Tată, de ce noi, indienii, avem nume aşa de complicate? - Fiule, datorită unui frumos obicei! Noi, indienii, sîntem unicul popor care îşi botezează copiii după întîmplările vieţii. De exemplu, cînd maică-ta şi cu mine l-am conceput pe fratele tău, a trecut peste cortul nostru unul dintre cei mai frumoşi şoimi pe care i-am văzut vreodată. De aceea l-am numit Şoimul Roşu. Şi atunci cînd s-a născut sora ta, era o noapte clară, de aia se numeşte Lună Plină. Tu, în schimb, nu erai programat. Noi nu mai vroiam copii. Acum înţelegi de ce ne numim aşa noi, indienii, Gumă Spartă?

Doi prieteni intră într-o bancă. În acelaşi timp, un "hold up". Bandiţii, înarmaţi, cer tuturor celor prezenţi să se culce pe podea cu capul în jos, urmînd ca unul dintre bandiţi să le uşureze buzunarele. La un moment dat, unul dintre prieteni simte mîna prietenului de alături în buzunarul lui propriu... - Ce dracu' faci? - Ţi-am pus în buzunar suta pe care ţi-o datoram.

- Recunoşti că asta este geanta care ţi s-a furat? - Da, domnule judecător. - După ce o recunoşti? Uite, de exemplu, şi eu am o geantă identică. - Tot ce se poate, căci mie mi s-au furat două genţi.