Bancuri Bula

Bulă la şcoală. Profesoara îi întreabă pe copii ce mănîncă ei acasă. Bulă: ceai. Profa îi spune că nu e bine, că o să aibă inspecţie şi că dacă îl întreabă ce mănîncă să spună că mănîncă friptură... A doua zi - inspecţie. Inspectorul: - Ce mîncaţi voi acasă, copii? Bulă: - Friptură. I: - Toată ziua friptură? B: - Da! I: - Şi cîtă friptură mănînci tu, Bulă, seara? B: - Cam două căni!

- Bulă, de ce nu scrii? - Eu nu are creion, doamnă. - Nu e corect să spui "eu nu are creion". Fii atent, se pronunţă astfel: "eu nu am creion, tu nu ai creion, el nu are creion, noi nu avem creioane..." - Dar cine dracu' a şutit toate creioanele?

- Bulă, poţi să-mi spui ce înseamnă abstract? întreabă profesorul. - Da, domnule profesor. Ceea ce nu se poate atinge. - Bine, Bulă. Poţi să-mi dai şi un exemplu? - Fierul încălzit…

- Bulă, ce este coloana vertebrală? - Este acel os la al cărui capăt de sus stă capul nostru, iar la al cărui capăt de jos stăm noi.

Bulă, proaspăt absolvent al şcolii de poliţie, soseşte acasă-n sat îmbrăcat în uniformă. Pe prispă, se întilneşte cu tatăl său. - Buna ziua, tată, am sosit! - Văd, fiule, ai devenit poliţist?! - Da, tată! - Văd că ai baston de cauciuc. Îl poţi folosi?! - Bineînţeles. Bulă scoate bastonul, loveşte în masă, iar masa se rupe-n două. - Văd că-l ştii folosi. Dar pistolul ştii să-l foloseşti? - Bineînţeles. Priveşte cocoşul de pe gard! Bulă scoate pistolul, ocheşte, trage şi cocoşul cade mort. - Văd că şi p'ăsta-l ştii folosi. Dar grenada ştii s-o foloseşti? - Bineînţeles! Bulă scoate grenada, îi scoate cuiul şi o aruncă spre WC-ul din curte, în locul căruia rămîne un morman de moloz. - Fiule, văd c-ai devenit un poliţist priceput, păcat că maică-ta nu te poate vedea. - De ce, unde-i mama? - Era în WC.