Bancuri Noi

Azi dimineaţă mă aşez în troleibuz lângă un bătrân care mă tot lovea cu cotul. - Ce tot aveţi, domnule, cu cotul ăla? îl întreb. - Aaaa, zice, e un vechi traumatism. Îl am din război. Mă mut de lângă el pentru că nu mai suportam şi mă nimeresc tot lângă un bătrân care mă lovea cu genunchiul, de data asta. - De ce tot daţi din genunchi? întreb răstit. - E un traumatism, zice. Îl am din război. Aşadar mă mut din nou, nimeresc, bineînţeles, lângă alt bătrân care scutura violent din mână. - Îl aveţi din război? întreb exasperat. - Nu, l-am scos din nas, dar nu mi se dezlipeşte.

Aseară, mă uitam împreună cu nevastă-mea la un documentar despre Alzheimer, când ea se întoarce către mine şi-mi zice: - Ce chestie oribilă... Dacă aş ajunge vreodată să am Alzheimer, cred că m-aş sinucide! - Ştiu, i-am răspuns. Mi-ai zis acum 5 minute.

- Tăticule, ce fel de propoziţie este: "Nu avem bere în casă"? - Asta nu e propoziţie, e catastrofă!

Noapte. Ora trei. Brusc, vecinul a început să bată cu pumnul în uşa mea. M-am speriat atât de tare încât am scăpat bormaşina din mâini!

El: Când te ţin aşa de strâns în braţe, am impresia că sunt în paradis! Dar tu? Ea: Eu am impresia că sunt în tramvai la ora prânzului.