Bancuri Noi

Într-un avion de pasageri, un călător merge la baie. Toaleta bărbaţilor este ocupată. Stă, se fâţâie, începe să fluiere - tot ocupat. Stewardesei i se face milă de el şi îl conduce la toaleta femeilor, atenţionându-l să nu apese niciun buton de acolo. Intră tipul, dar, ca bărbaţii, nu rezistă tentaţiei văzând butoanele şi curiozitatea îl îndeamnă să apese primul buton: VC. Un vânticel călduţ se simte în cabină. - Oau, ce chestie tare! Apasă şi AP. O apă călduţă îl spală. Tipul, deja entuziasmat, apasă şi ultimul buton: SAT. Şi se trezeşte la spital. - Soră, ce s-a întâmplat? - Aţi apăsat butonul SAT. - Şi ce-nseamnă? - Schimbător Automat de Tampoane!

Un tip este în spital împreună cu soţia sa care este gata să nască. O ţine de mână şi, văzând-o suferind în timpul contracţiilor, îi spune suspinând: - O... draga mea... te doare atât de rău... şi totul este din vina mea... - Stai liniştit... tu nu ai nici o vină...

Un american şi un rus sunt prinşi de o avalanşă în Alpi. Este un frig crunt şi ziua trece în noapte… gerul muşcă şi degeră din carne… - Oare vom supravieţui? Se întreabă amândoi… Spre dimineaţă, nădejdea piere din amândoi, se îmbrăţişează şi se pregătesc de moartea rece ce-i învăluie… când, americanul, prin zăpezi adânci, zăreşte un câine mare cu o butelcuţă de alcool la gât, alergând spre ei. - Ura! Strigă americanul. Iată că în sfârşit soseşte cel mai bun prieten al omului! Rusul se freacă la ochi şi exclamă satisfăcut: - Mare minune! Uite că aduce cu el şi un câine!

Vii de la serviciu. Sau de la magazinul din colţ. Sau, pur şi simplu, de la baie. Nevastă-ta/amică-ta e întinsă pe pat şi plânge de se zguduie pereţii. Rămâi perplex. “Ce s-a întâmplat?”. Răspunde printre sughiţuri: “Nu s-a întâmplat nimic”. “Dar ce ai?”. “N-am nimic”. “Atunci, de ce plângi?”.“Nu plâng”. Iată o situaţie banală, din viaţă. Cum procedăm? În primul rând, nu se părăseşte sub nici un motiv încăperea. Dacă te scapă la baie, rabzi. Dacă sună telefonul, îl laşi să sune. Dacă e cutremur, măcar o să ai şi tu un motiv să plângi. Dar nu părăseşti încăperea. Dacă o faci, o să aibă extrem de des ocazia să-ţi amintească faptul că ai lăsat-o singură şi că nu ţi-a păsat deloc de suferinţa ei. Nu-ţi faci de lucru prin cameră. Ştii că n-o ajuţi niciodată la curăţenie. Ce, acuma te-a apucat hărnicia? Nu bei, nu fumezi. Ar însemna că te plictiseşti şi că abia aştepţi să termine cu bocitul. N-o respecţi deloc. Nici să nu te gândeşti să deschizi vreo carte. Ar fi cea mai clară dovadă a nesimţirii tale să-i întorci spatele şi să citeşti. Nu deschizi televizorul. Dacă ai şansa să fie deja deschis, nu schimbi canalul. Te uiţi discret, că dacă se prinde s-ar putea să-l stingă. Stai întins pe spate, cu privirea în tavan, ca un gândac. Nu te poţi întoarce. N-ai voie să adormi. După ce nevastă-ta/amică-ta a terminat cu bocitul şi, în fine, se ridică, mai rămâi cel puţin zece minute în aceeaşi poziţie. Ai grijă să se vadă pe faţa ta că suferi. În următoarele ore, vorbeşti doar dacă trebuie. Şi, oricum, cu voce scăzută. Nu uita că în casa aia s-a suferit recent.

Merge un schelet la medic. Medicul: Acuma se vine?