Bancuri Noi

În junglă, totul e comestibil. Şi tu!

Zilele trecute m-am dus şi eu pentru prima dată la restaurantul ăla de fiţe din centrul Bucureştiului. Am comandat o apă plată şi-o cafea. Deodată, stomacul a început să-mi facă feste. Muzica mergea destul de tare. Lume multă în local, eram aproape de bucătărie, aşa că nu mi-am făcut probleme că mi-ar auzi cineva vânturile. Şi încercam să le dau în ritmul melodiei. Mă mai şi legănam… să le dau, când pe stânga, când pe dreapta, chipurile că m-aş arcui simţind muzica. După două melodii, mă potolesc şi eu. Îmi termin şi apa plată şi cafeaua… şi-mi arunc un ochi în local. Toată lumea mă privea cu dispreţ. De-abia atunci am realizat că ascultasem muzică de pe ipod-ul meu.

Într-un magazin, intra o doamnă foarte grasă: - Aş dori să văd un costum de baie care mi-ar veni... Vânzătorul: - Şi eu...

- Domnişoară, sunteţi pesimistă? - Nu, croitoreasă...

Ardeleanul se întoarce de la spitalul unde bunica familiei fusese internată în stare gravă. - Ei, care-i baiul? îl întreabă cei de-acasă, nerăbdători să afle veştile. - No, bine, răspunde ardeleanul. Doctorii spun că a ieşit din criză... - Asta-i fain! exclamă cineva din familie. - ... şi a intrat în comă. Ce-o fi asta numai doctorii ştiu.