Bancuri Ardeleni

- Găinile astea sînt de la noi sau din străinătate? se întreabă un ardelean la piaţă. - Dar de ce vă interesează? Vreţi să le mîncaţi sau să le ţineţi de vorbă?

Traversînd o stradă, un ardelean este izbit de o maşină, dar nu păţeşte nimic. Totuşi, şoferul îi pune cîteva monede în mînă ca să împace lucrurile. Încîntat, ardeleanul i se adresează: - Veniţi des pe aici, domnule?

Horea se afla în faţa moţilor înfuriaţi, înarmaţi cu furci şi coase. Horea: Apăi mai răbdăm, moţii miei, să murim noi de foame şi grofii să huzurească pe spinarea noastră? Moţii : Nuu, Horea, pe ei! Horea: Apăi mai răbdăm, moţii miei, ca noi să trăim în frig, în cocioabe, în timp ce grofii au palate? Moţii : Nuu, Horea, pe ei! Horea: Apăi mai răbdăm, moţii miei, ca noi să n-avem nimica, iar grofii să piardă banii noştri pe la jocuri de cărţi prin cazinourile din Europa? Moţii nimic, linişte mormîntală! Horea e descumpănit şi se uită la un moţ mai bătrîn care într-un tirziu îi zice: - Horea, dragul tatii, nu fi aşa mîniat, poate că nu i-o intrat tromfu'! (în Ardeal, tromf =atu la jocuri de cărţi)

Un ardelean, un oltean şi un moldovean stăteau în sala de aşteptare a unei maternităţi. La un moment dat, se stinge lampa şi ca un făcut toate damele lor nasc dintr-odată. După ce vine curentul, apare moaşa şi zice: - Vă rog să ne scuzaţi, dar, în zarva care a fost pe întuneric, s-au schimbat copii şi trebuie să apelăm la înţelegerea şi spritul dv. practic în a identifica copiii cui aparţin. Aşa că, domnule, îi spune ardeleanului, vă rog să poftiţi şi să ne spuneţi care credeţi că e al dv.? Ardeleanul intră şi se uită la copii. - Ăsta-i, spune el, arătînd spre un copil care era negru. - Cum, domnule, chiar ăsta credeţi că e al dv.? De ce nu luaţi pe unul din cei doi albi? - Dar ce? Credeţi că îmi trebuie un moldovean sau un oltean?

Zice-se că un ardelean se duce să se dea cu paraşuta. În avion, instructorul îl învaţă cum să procedeze: - Apoi după ce te arunci matale din avion, numeri pînă la zece şi tragi de sfoara asta să se deschidă paraşuta. "No binie" zise ardeleanul nostru şi sări din avion. Instructorul priveşte din avion cum nea' Ghoerghe se duce jos ca pietroiul, fără ca paraşuta să se deschidă. Avionul face stînga'mprejur şi aterizează. Instructorul se aruncă într-un Jeep într-o căutare disperată pe cîmpul plin de căpiţe de fîn. Într-un final, aude un zgomot dintr-o căpiţă. Cînd se apropie de locul cu pricina, îl aude pe nea' Gheorghe murmurînd în căpiţă: - Apoi no mă rog frumos nouă, ... , apoi no mă rog frumos zece, şi nea' Gheorghe trage cu sete de sfoara paraşutei.