Bancuri Animale

În faţa circului, doi angajaţi stau şi se jeluiesc. - Ce s-a întîmplat? îi întreabă cineva. - Azi noapte ne-a murit elefantul. - Sărmanul! Şi ţineaţi mult la el, nu-i aşa? - Nu-i vorba de asta, dar ne-au pus să-i săpăm groapa...

Iepuraşul se duce la vizuina Lupului, dă buzna înăuntru şi-l ia pe Lupişor la întrebări: "Băi urîtule! Ia cheamă-l pe tac-tu'!". Apare Lupul: "Ce vrei, mă?". Iepuraşul îi arde doi pumni (ZBANG! ZBANG!) şi fuge. Lupul: "Mamă, îl nenorocesc pe ăsta, îl rup", etc. A doua zi la fel, a treia - acelaşi lucru, se enervează Lupul şi-l aşteaptă după uţă. Intră iepurele: "Unde eşti, băi lupule?". Îl prinde Lupul de gît: "Aha, nemernicule! Ia să vezi ce omor îţi dau eu acu'!". "Stai, Lupule, am dreptul la o ultimă dorinţă". "Bine, mă. Ce dorinţă ai?". "Păi vreau să fac o piruetă, mie mi-a plăcut mult coregrafia", etc. Îi da Lupul drumul, face iepuraşul o piruetă, îi dă doi pumni (ZBANG! ZBANG!), după care fuge. Lupul, gînditor: "Băi, ce coregrafie tîmpită!"

Mare beţivan era iepuraşul. Într-o zi, se întîlneşte prin pădure, pe o cărare, cu lupul. Lupul se dădea cu o pereche de rotile pe care tocmai le achiziţionase. Trece lupul pe lîngă el, se opreşte. Iepuraşul, sprijinit cu o l**ă de un copac, cu sticla de ţuică în mînă, ameţit de tot, îl întreabă: - Ia spune, măi lupule... hîc... de unde ai tu... hîc... rotilele alea aşa de... hîc... meseriaşe? - Apăi eu nu beau toată ziua ca tine, nu dau banii pe băutură. Uite că am strîns şi eu nişte bani şi mi-am cumpărat nişte rotile. Exact acelaşi lucru se întîmplă şi peste o lună, cînd lupul vine cu o bicicletă superbă... Aceeaşi întrebare, acelaşi raspuns: ‘Eu nu dau banii pe băutură’. Peste încă o lună, lupul îi prezintă iepuraşului yahtul lui personal, ultraelegant, etc... Mai trece o săptămînă. Lupul, prin pădure, se plimba. Deodată se aude un zgomot. Priveşte în sus şi îl vede pe iepuraş la bordul unui avion trăznet: baie, TV... confort, nu glumă. Lupul holbează nişte ochi cît cepele, iepuraşul coboară şi lupul îl întreabă: - Păi, bine, măi iepuraşule, de unde ai tu, un alcoolist, aşa ceva ? - M-am făcut băiat cuminte, lupule, nu mai beau. - Bine, bine, da’ de unde ai avut bani de aşa ceva? - Simplu. Am vîndut toate sticlele de băutură.

- Am mai văzut eu animale dresate, dar Hector al tău e uluitor. Face tot ce-i spui, mai ceva ca un om, te-ai ocupat personal de el sau l-ai dat pe mîna unui dresor? - Nici una, nici alta. E autodidact.

O coadă lungă la un magazin în pădure. De zile întregi magazinul nu a fost deschis. Iepuraşul, bine dispus, îmbrăcat la costum, cu un diplomat în mînă, se îndreapta spre magazin. Ajunge pe la sfîrşitul cozii, îl vede vulpea, care era acolo, că se bagă în faţă, îl prinde. - Stai şi tu la coadă, aşa cum facem toţi, nu te mai băga în faţă. Apoi îl trînteşte de un copac. Săracul iepuraş se scutură, îşi revine şi apoi porneşte mai departe. Ajunge lîngă lup, care era pe la mijlocul cozii. Şi acesta îl prinde, îl scutură, apoi îl trînteşte de un copac. Cu greu se reculege iepuraşul. Se reculege cumva şi merge mai departe. Ajunge lîngă urs, care era chiar în faţă. Îl înjură ursu’ de nu se poate, îl mai şi bate bine. Cu un ultim efort, se scolă iepuraşul şi foarte nervos strigă: - No, bine. Dacă nu vreţi voi, nici astăzi nu deschid.