Bancuri Alinuta

Alinuţa cu frăţioru' se jucau în pădure de-a Wilhelmm Tell. Frăţioru' pune un măr pe capul Alinuţei, se îndepărtează cîţiva metri, ocheste şi săgeata se înfige direct în ochiul stîng al Alinuţei. Frăţioru' îi spune: - Iartă-mă, Alinuţa, n-am vrut! Vrei să ne mai jucăm? - Da. Povestea se repetă şi frăţioru' îi scoate şi celălalt ochi. O întreabă iar: - Iartă-mă, Alinuţa, n-am vrut! Vrei să ne mai jucăm? - Da, dar a zis mama cînd se întunecă să mă duc acasă.

- Mamă, de ce trebuie să alerg tot timpul în cerc? - Fii cuminte, căci altfel îţi bat un cui şi în piciorul celălalt!

- Mamă, ce culoare au ochii lui bunicul? - Albastră, dar a cam ieşit la spălat.

Seara vine Alinuţa la părinţi în sufragerie: - Tată, mai primesc încă un pahar cu apă? - Încă un pahar? Dar ţi-am dat deja şase pînă acum! - Da, dar pătuţul meu arde încă.

Într-o dimineaţă geroasă de iarnă, tatăl Alinuţei o dădea pe respectiva cu capul de bordură. La un moment dat, o vecină care n-avea ce face: - Aveţi grijă sa nu-i cadă fesul din cap şi să răcească... - Nu vă faceţi probleme: i l-am fixat cu două piroane!