Un om însetat dă peste o fîntînă în deşert. Se apleacă deasupra ei, dar nu se vedea dacă este secată sau nu şi cît e de adâncă. Caută în jur şi găseşte o piatră pe care o aruncă în fîntînă, ascultînd cu urechea deasupra vreun zgomot. Nimic. Caută altceva şi găseşte un pietroi desprins din fîntînă pe care-l aruncă înăuntru. Ascultă iar şi nimic. Mai caută prin jur şi vede o bară de fier cu care procedează la fel. Iar nimic. Oare ce să fie? Peste cîteva secunde, apare un nor de nisip în depărtare şi se apropie din ce în ce mai mult. Cînd din nor apare o cămilă în viteză şi aceasta se aruncă direct în fîntînă. Nevenindu-i să creadă ce vede, se tot întreba ce o fi păţit cămila. După vreo două minute, apare un arab căutînd ceva. Văzîndu-l pe omul de lîngă fîntînă, îl întreabă: - N-ai văzut cumva vreo cămilă? - Ba da. Tocmai a sărit în fântână. - Cum să sară în fîntînă cînd eu am lăsat-o legată de o bară de fier?