- In sfarsit, acum se poate odihni odihni in pace,... zise sotia mea. - Intr-adevar, spun eu. Nefericitul asta nu a avut parte de nici macar un moment de liniste in toata amarata lui de viata. Si uite-asa vegheam noi acolo la capataiul mortului, uitandu-ma la nevasta-mea cum se holba la taica-sau, care privea zambind spre soacra-mea, in sicriu.