La moschee, in timpul rugaciunii de vineri, un imam, cuprins de un acces de elocinta sacra, a exclamat: - O, Allah, stapan al lumii! Da-mi credinta! Da-mi putere, mila pentru semenii mei si smerenie! Da-mi pace sufleteasca! Fa-ma iubitor de dreptate! Fa-ma iertator si darnic cu cei sarmani! Nastratin, care era de fata, s-a ridicat brusc si a inceput sa urle si el: - O, Allah, stapa nal lumii! Da-mi douasprezece ulcioare pline cu aur! Da-mi o casa mai mare, racoroasa, cu gradina si havuz! Da-mi patru femei tinere si frumoase care sa-mi daruiasca fericire! Imamul a incercat sa-l faca sa taca, l-a facut drept necredincios si a cerut sa fie scos din mnoschee. - Dar pentru ce? a intrebat Nastratin. Fac exact acelasi lucru ca si imamul! Ma rog! - Ce vrei sa spui? - Ei bine... FIECARE CERE CEEA CE NU ARE!