- Măi Gheorghe, dă-mi împrumut un kil de pălincă până ce-oi face-o pe-a me. - Ia, măi Ioane, că doar suntem pretini. Ion, după două zile: - Măi Gheorghe, mai dă-mi un kil de pălincă, mă, că n-am reuşit s-o fac pe-a me. Gheorghe: - Ia, mă Ioane, c-o s-o faci azi, mâne şi tu. După o săptamână, venea Ion spre poarta lui Gheorghe care era la masă cu Măria lui. Gheorghe îi zice lu’ nevasta-sa: - Tu, Mărie, dacă vine la noi, zi-i că nu-s acasă (şi se bagă sub pat). Vine Ion şi zice: - Ziua bună, Mărie ! - Ziua bună, Ioane. - Apăi, Gheorghe une-i ? - Nu-i acasă, zice ea. - No, eu am vinit cu ale două chile de pălincă şi cu încă o jumate să ne cinstim ca-ntre pretini din pălinca nouă. Dacă Gheorghe nu-i aci, ne-om cinsti doar noi. Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat şi s-apucă de treabă. Gheorghe de sub pat aude, simte oarece şi cugetă adânc: Mama ei de treabă! Ce să fac?! Puşcă am, cartuşe am… dar nu-s acasă!