Ion merge la Vasile cu o mare rugăminte pentru sufletul lui: - Măi Vasalie, dă-mi un kil de pălincă până ce-o fac pe a me. - Ia măi Ioane, că doar suntem preteni. După două zile Ion se prezintă iar în bătătură la Vasile: - Măi Văsălie, mai dă-mi un kil de pălincă mă, că n-am reuşit s-o fac. - Ia mă Ioane, că o s-o faci azi mâne şi tu. După o săptămână venea Ion cu pasul mare spre poarta lui Vasile. Vasile cum îl vede de departe îi zice Mariei: - Tu, Mărie, dacă vine la noi zi-i că nu-s acasă că io mă ascund sub pat. Vine Ion si zice: - Ziua bună, Mărie! - Ziua bună, Ioane. - Apăi Vasalie une-i? - Nu-i acasă, zice Maria. - No, eu am vinit cu ale doua kile de pălincă şi cu încă o jumate să ne cinstim ca-ntre pretini din palinca nouă. Dacă Văsălie nu-i aci, ne-om cinsti doar noi. Se cinstesc, se-ncălzesc, se suie-n pat şi s-apucă de treabă. Vasile de sub pat aude, simte oarece şi cugetă adânc: - Tui mama ei de treabă! Ce să fac!? Puşcă am, gloanţe am,… dar nu-s acasă!