Într-o seară (prima...) vine dinozaurul la dinozauriţă: El (făcînd cu ochiul): Ei, o facem? Ea (uitîndu-se-n podea): Mmm... nu! A doua zi, vine din nou dinozaurul la dinozauriţă: El (uitîndu-se cu subînţeles): Ei, cum e? Merge una mică? Ea (privind la vîrful pantofului): Păi... mmm... nu! A treia zi, vine dinozaurul la dinozauriţă: El (cu nerăbdare): Păi cum?... nimic, nimic? Ea (şăgalnic): Nu, puişor... poate mîine! Şi asa mai departe... Morala: aşa au dipărut dinozaurii!