Într-o bună zi, iese la plimbare iepuraşul. Se plimbă el încolo şi-ncoace prin pădure că doar era "cel mai tare din parcare". Apare ursul de pe-o cărare lăturalnică: - Să trăieşti, iepuraşule! - Mă ursule, ia vino-ncoace! - Da, şefu'... - Ţigară ai? - N-am, şefu'... - Păi de ce n-ai, mă? Zdup, zdip, poc, buf... A doua zi, din nou, pe cărare: - Ursule, ţigări ai? - Am, să trăiţi! - Chibrit ai? - N-am, şefu'... - De ce n-ai, mă, chibrite? Poc, poc, zdip, zdup, buf... În ziua următoare, pe cărare: - Ursule, ţigări ai? - Am, şefule! - Chibrit? - Da, să trăiţi! - Daaa... brichetă ai? - N-am, şefule... - Pai să ai, măi băiatule, să ai... De ce n-ai, mă, nenorocitule?! Poc,... A patra zi... - Ursule, ţigări ai? - Am! - Da' foc ai? - Poftiţi, şefu'! - De la brichetă? - Da, să trăiţi! - Mda... mmm... Măi ursule, de ce n-ai bască?